Sambata, 02.10.2010, in Underworld vin Don Vito cu Hexen Brutal. Cu 2 zile inainte poposesc la timisoara si la Cluj. Don Vito sunt o trupa care a fost in turneu in China, canta un noise-rock foarte ritmat si foarte brusc, asemanator cu NO wave-ul vechi, iar Hexenbrutal un fel de doom metal cu clape in loc de chitari, ceea ce ii face sa sune de fapt a ceva muzica experimentala. Despre ei s-a mai scris aici:
http://ceacpac.blogspot.com/2009/06/ugtm-2009-21-22-23052009.html
si aici:
http://ceacpac.blogspot.com/2009/05/ugtm-2009-21-22-23052009.html
Nu mai am multe de zis in afara de ce s-a zis deja. dar nici nu cred ca e nevoie.cele doua trupe probabil vor bubui cum n-au mai bubuit multe trupe pana acum pe la noi. Sunt genul de trupe care suna intr-un fel pe inregistrare, dar care te lasa uimit in concert, prezenta scenica fiind uimitoare. De asemenea nu prea seamana nici ca stil cu multi care ne-au mai calcat meleagurile in trecut.
In concluzie, n-aveti nici o scuza sa lipsiti.
Uma Swan - 16.09.2010
No. 3 a facut deja o recenzie pe aceasta tema, dar ceac Pac are ceva de spus.
A aparut o trupa noua si se cheama Uma Swan. Au scos deja un EP si au si cantat recent in Underworld. E un soi de formatie compusa din vedete avand in vedere ca ii contine pe Alexandru de la The Bad Days Will End si Romantic Jurgen (printre altele), Peter de la mai ciudatii (pentru peisajul romanesc, cel putin) Vaduva Bob si Mircea de la Howling Saints. Intr-o situatie ca asta, cand te duci prima oara la Uma Swan, inevitabil, ai asteptari. Din fericire, ei nu le-au inselat. Te intrebi ce ar mai putea aduce nou o trupa din aria post-punk, mai ales dupa invazia internationala nefasta a "indie"/post-punk revivalului. Dar Uma vin nu doar cu combinatia inspirata de post-punk/ goth si shoegaze a la MBV ci si cu 3 instrumentisti talentati: si basul si chitara si tobele sunt misto, iar la un moment dat, ca sa nu poti sa zici "am mai vazut asa ceva!" se strecoara pe o piesa si niste clape care domina intregul peisaj. Destul despre instrumental. La voce e Peter, desi sunt multe pasaje pur instrumentale si chiar o piesa lipsita cu totul de voce. Unii dintre oamenii prezenti la concert au obiectat cu privire la voce, si adevarul e ca nu e una care sa placa tuturor. Daca nu-ti plac influentele lui Peter, cel mai probabil n-o sa-ti placa nici cum canta el. Dar timbrul si stilul sunt una, iar priceperea e alta, si el a dovedit ca stie ce face, reusind sa fie convingator. Spre exemplu a reusit sa fie suficicent de convingator pe coverul pe care l-au cantat dupa...o trupa de electronica, Death in Vegas, desi singurele versuri pe care trebuia sa le cante, cu intonatii diferite, erau "la la la". In alta ordine de idei, sa canti post-punk/shoegaze si sa iti iasa bine un cover de electronica e mare lucru, si lor le-a iesit!
Versurile erau tot ale lui Peter si aici nu stiu ce sa zic...probabil cel mai bine e sa le primesti cu umor...pana la urma e vorba doar de putina zoofilie si pedofilie, dar si despre ceva mai serios - dorinta de nestavilit. Trupa a reusit sa scoata in evidenta si talentele nebanuite ale lui Peter ca bassist, desi chitaristul si basistul au tot schombat instrumentele intre ei pe masura ce piesele se succedau. Tobele tribale m-au facut sa vreau sa ma duc acasa sa ascult Theatre of Hate, iar chitara era un zgomot dens, mare si placut.
A aparut o trupa noua si se cheama Uma Swan. Au scos deja un EP si au si cantat recent in Underworld. E un soi de formatie compusa din vedete avand in vedere ca ii contine pe Alexandru de la The Bad Days Will End si Romantic Jurgen (printre altele), Peter de la mai ciudatii (pentru peisajul romanesc, cel putin) Vaduva Bob si Mircea de la Howling Saints. Intr-o situatie ca asta, cand te duci prima oara la Uma Swan, inevitabil, ai asteptari. Din fericire, ei nu le-au inselat. Te intrebi ce ar mai putea aduce nou o trupa din aria post-punk, mai ales dupa invazia internationala nefasta a "indie"/post-punk revivalului. Dar Uma vin nu doar cu combinatia inspirata de post-punk/ goth si shoegaze a la MBV ci si cu 3 instrumentisti talentati: si basul si chitara si tobele sunt misto, iar la un moment dat, ca sa nu poti sa zici "am mai vazut asa ceva!" se strecoara pe o piesa si niste clape care domina intregul peisaj. Destul despre instrumental. La voce e Peter, desi sunt multe pasaje pur instrumentale si chiar o piesa lipsita cu totul de voce. Unii dintre oamenii prezenti la concert au obiectat cu privire la voce, si adevarul e ca nu e una care sa placa tuturor. Daca nu-ti plac influentele lui Peter, cel mai probabil n-o sa-ti placa nici cum canta el. Dar timbrul si stilul sunt una, iar priceperea e alta, si el a dovedit ca stie ce face, reusind sa fie convingator. Spre exemplu a reusit sa fie suficicent de convingator pe coverul pe care l-au cantat dupa...o trupa de electronica, Death in Vegas, desi singurele versuri pe care trebuia sa le cante, cu intonatii diferite, erau "la la la". In alta ordine de idei, sa canti post-punk/shoegaze si sa iti iasa bine un cover de electronica e mare lucru, si lor le-a iesit!
Versurile erau tot ale lui Peter si aici nu stiu ce sa zic...probabil cel mai bine e sa le primesti cu umor...pana la urma e vorba doar de putina zoofilie si pedofilie, dar si despre ceva mai serios - dorinta de nestavilit. Trupa a reusit sa scoata in evidenta si talentele nebanuite ale lui Peter ca bassist, desi chitaristul si basistul au tot schombat instrumentele intre ei pe masura ce piesele se succedau. Tobele tribale m-au facut sa vreau sa ma duc acasa sa ascult Theatre of Hate, iar chitara era un zgomot dens, mare si placut.
Am asistat la o muzica pagana, ceva incantatie sinistra, si a sunat foarte bine.
Dar No. 3 zicea in recenzia proprie ca scena goth bucuresteana a fost cea care a primit trupa in sanul ei. Dar care scena? Exista in Bucuresti ceva care se poate numi scena, fie ca e vorba de scena punk, post-punk sau goth? Ca sa lamurim termenii, prin scena se intelege aici un grup de trupe care sa concerteze periodic, o retea de baruri care sa sustina efectiv trupele care vor sa cante si un public suficient cat sa se poata tine concerte regulate. Din punctul meu de vedere, singura scena in Bucuresti, o au metalistii. Ei au fost intotdeauna suficient de multi pentru ca aici sa se poata tine concerte atat in cluburi cat si pe stadioane. N-as zice ca avem o scena goth sau punk, sau de alt tip. Pana la urma, un concert cu 30 de spectatori nu e cine stie ce. A nu reusi sa depasesti suma asta la majoritatea concertelor da de gandit. La Uma Swan, de fapt, numai o parte din oamenii prezenti veneau din zona goth. Cum se face ca lumea nu vine la concerte desi intrarea este de obicei la un pret acceptabil? Multa lume spune ca asculta punk si totusi asta nu inseamna public mai mult la concerte. La fel, multa lume spune ca stie Joy Division, poate pentru ca da bine sa stii asa ceva, dar post-punk-ul, ca si "scena" goth raman saracite de oameni cand vine cate o trupa pe aici. Parea pentru o vreme ca exista o scena punk, cam pe vremea cand se deschisese Underworld prima data, la Kogalniceanu. Barul isi asumase responsabilitatea reprezentarii udnergroundului si cel putin in perioada de inceput erau pana la 3 concerte pe saptamana. Fusese o perioada extraordinara, pentru ca pana atunci capitala fusese moarta si brusc aveai unde sa mergi si o gramada de trupe de vazut.
Ascultatorul de muzica din ziua de azi e un om ciudat: zice ca-i place o anumita muzica, dar nu vine sa o asculte, sa vada o trupa, sa incerce ceva nou. Altii din pacate, nu au depasit inca atitudinea de tipul "daca am de ales intre bere si concert, ma simt nevoit, cu regret, ce-i drept, sa aleg berea". Ar mai fi categoria, similara de pusti care sunt "revolutionari" pana la un punct, dupa care hotarasc ca e timpul sa treaca la drum'n'base, pentru ca de fapt nu sunt nimic altceva decat parte din turma care alearga dupa ce e la moda maine.
Un alt fapt ciudat e ca anumite stiluri sunt aproape necunoscute la noi: noise-rock, shoegaze sau indie. Indie nu se pune, pentru ca invazia de trupe dragute care isi spun asa nu au de fapt nici o legatura cu indie-ul. Indie era o eticheta pentru trupele care deviasera de la punk mai mult sau mai putin si care se aflau la case independente. Sunetul a evoluat in timp, dar a pastrat ceva din caracteristicile initiale si principiile initiale.
De ce starea de fapt este cea de fata? Poate cineva sa raspunda? Ceea ce pare clar insa este ca nu se poate vorbi la noi de scene, in contextul unei comoditati alimentate de bere si lene.
Dar No. 3 zicea in recenzia proprie ca scena goth bucuresteana a fost cea care a primit trupa in sanul ei. Dar care scena? Exista in Bucuresti ceva care se poate numi scena, fie ca e vorba de scena punk, post-punk sau goth? Ca sa lamurim termenii, prin scena se intelege aici un grup de trupe care sa concerteze periodic, o retea de baruri care sa sustina efectiv trupele care vor sa cante si un public suficient cat sa se poata tine concerte regulate. Din punctul meu de vedere, singura scena in Bucuresti, o au metalistii. Ei au fost intotdeauna suficient de multi pentru ca aici sa se poata tine concerte atat in cluburi cat si pe stadioane. N-as zice ca avem o scena goth sau punk, sau de alt tip. Pana la urma, un concert cu 30 de spectatori nu e cine stie ce. A nu reusi sa depasesti suma asta la majoritatea concertelor da de gandit. La Uma Swan, de fapt, numai o parte din oamenii prezenti veneau din zona goth. Cum se face ca lumea nu vine la concerte desi intrarea este de obicei la un pret acceptabil? Multa lume spune ca asculta punk si totusi asta nu inseamna public mai mult la concerte. La fel, multa lume spune ca stie Joy Division, poate pentru ca da bine sa stii asa ceva, dar post-punk-ul, ca si "scena" goth raman saracite de oameni cand vine cate o trupa pe aici. Parea pentru o vreme ca exista o scena punk, cam pe vremea cand se deschisese Underworld prima data, la Kogalniceanu. Barul isi asumase responsabilitatea reprezentarii udnergroundului si cel putin in perioada de inceput erau pana la 3 concerte pe saptamana. Fusese o perioada extraordinara, pentru ca pana atunci capitala fusese moarta si brusc aveai unde sa mergi si o gramada de trupe de vazut.
Ascultatorul de muzica din ziua de azi e un om ciudat: zice ca-i place o anumita muzica, dar nu vine sa o asculte, sa vada o trupa, sa incerce ceva nou. Altii din pacate, nu au depasit inca atitudinea de tipul "daca am de ales intre bere si concert, ma simt nevoit, cu regret, ce-i drept, sa aleg berea". Ar mai fi categoria, similara de pusti care sunt "revolutionari" pana la un punct, dupa care hotarasc ca e timpul sa treaca la drum'n'base, pentru ca de fapt nu sunt nimic altceva decat parte din turma care alearga dupa ce e la moda maine.
Un alt fapt ciudat e ca anumite stiluri sunt aproape necunoscute la noi: noise-rock, shoegaze sau indie. Indie nu se pune, pentru ca invazia de trupe dragute care isi spun asa nu au de fapt nici o legatura cu indie-ul. Indie era o eticheta pentru trupele care deviasera de la punk mai mult sau mai putin si care se aflau la case independente. Sunetul a evoluat in timp, dar a pastrat ceva din caracteristicile initiale si principiile initiale.
De ce starea de fapt este cea de fata? Poate cineva sa raspunda? Ceea ce pare clar insa este ca nu se poate vorbi la noi de scene, in contextul unei comoditati alimentate de bere si lene.
Flipper Jr. - 1991
Cine ar fi crezut ca pe langa Flipper a existat si Flipper Jr.? Nu e o gluma, si probabil nu e nici o referire subtila la Dinosaur Jr. (care initial se numisera, simplu, Dinosaur, dumnezeu stie de ce), dar este o referire intentionata la Flipper. Cei din urma erau una din trupele de hardcore din anii '80, dar erau mai lenti si mai zgomotosi, enervand astfel cu placere publicul de la concerte. Caracteristicile acestea au facut ca ei sa fie inclusi in tabara noise-rock si prin albumul lor clasic Generic, precum si prin faptul ca erau una din trupele preferate ale lui Kurt Cobain, au ramas in istorie. Krist Novoselic de la Nirvana canta acum cu ce a mai ramas din Flipper (vocalul a murit cu mult timp in urma). Celor de la Flipper le palcea sa fie abrazivi si murdari in stilul Stooges, iar Flipper Jr. nu au fost mai prejos. "Trupa", sau mai bine zis ansamblul-vocal instrumental, a existat, din cate se pare, in 1991 in cadrul unui concert Jesus Lizard, unii dintre greii noise-ului. Locul exact in care au cantat e neimportant avand in vedere ca nici unul dintre noi de pe aici nu cred ca merge prea des prin barurile americane. Componenta a fost urmatoarea: King Buzzo de la Melvins, bunicii sludge-rockului si pionieri grunge (el avea sa cante din nou coveruri Flipper doar putin mai tarziu cu Melvana, o alta trupa formata cu ocazia unui concert); David Yow, vocalul de la Jesus Lizard si, in prealabil, Scratch Acid; si Mike Watt, basistul extraordinar de la Minutemen, fIREHOSE si nu in ultimul rand Stooges in varianta post-2003. In privinta tobarului, unele surse mentioneaza numele lui Dale Crover de la Melvins. S-au cantat coveruri dupa Scratch Acid si Flipper, desi nu toate melodiile sunt descifrabile, iar altele nu au notate numele. Problema cea mare este calitatea sunetului. Se pare ca Steve Albini ar fi fost in acea seara responsabil de sunet, dar probabil ca inregistrarea de fata este facuta neoficial si de aceeea se aude asa de prost. In Concluzie, piesele merita pentru ineditul pe care il reprezinta - acei oameni intruniti pentru a canta piesele acelor trupe, din pacate calitatea proasta a sunetului ma face sa declar ca albumul este numai pentru fanii inraiti Flipper/Scratch sau pentru oamenii din cale-afara de curiosi. Flipper Jr. se gaseste foarte usor cu un search, pe site-uri de tipul mediafire.
Stiluri: noise-rock
Nota: 1,5/5
Stiluri: noise-rock
Nota: 1,5/5
Abonați-vă la:
Postări (Atom)