Nu vroiam sa mai fac recenzia la UGTM, dar daca am promis o sa fac una scurta (mai ales ca va fi incompleta), acum, la o luna dupa consumarea evenimentelor.
Stiu ca reputatia festivalului a cam avut de suferit in ultimii ani, probabil din cauza asta nici nu a fost multa lume acum. Desi auzisem ca la ultima editie sonorizarea fusese destul de proasta, de data asta mi s-a parut ca sunetul a fost foarte bun, cu cateva mici exceptii.
Din pacate nu am putut ajunge in prima seara, desi as fi vrut sa vad toate trupele care au cnatat atunci. A doua zi vineri, am peirdut cateva trupe. dintre ele, Arc Gotic si Romantic Jurgen sunt deja destul de cunoscute, ambele, zic eu destul de bune. Pe The Snobs ii mai vazusem, si mi-a placut basistul lor jucaus, dar melodic, cum nu prea vezi la trupe de punk in general. Bernay's Propaganda au fost in schimb, de departe cea mai interesanta trupa a serii: o trupa din macedonia, care aduce aminte de gang of four cumva, desi cu o voce mai apropiata de punk decat aveau ei. Tobarul, desi cu un set foarte redus de tobe, batea extraordinar, plin de energie si dominand cumva piesele. Piesa lor instrumentala a fost mai apropiata de un post-punk mai clasic, daca pot sa spun asa ceva. Ca tot veni vorba, Joy Disaster au cantat in aceeasi seara, un soi de post-punk adaptat la secolul 21, destul de accesibil, fara sa sune comercial. Desi in mod ciudat, basul parca suna a bas de metal, si nici nu se auzea foarte bine, iar la un moment dat chitara a inceput sa faca figuri si sa bazaie enervant, per total a fost o trupa ok. Malakwa nu mi-au placut deloc, desi recunosc ca nu prea gust eu industrialul. Mi s-a parut un exces de zgomot fara cap sau coada, cu un vocal destul de teribilist. ma rog, poate gresesc.
Samabata am avut ocazia sa vad si sa aud cateva trupe geniale. Una din ele este o trupa de noise-rock din Slovenia, Nikki Louder. Din pacate au cantat foarte putin, dar e genul ala de noise mai accesibil..daca se poate spune asa...mai apropiat de sonic youth decat de big black si sunteul lor robotic. Chitaristul stia sa-si chinuie instrumentul, iar tobarul lovea peste tot cu destul de multa energie...contagios. A doua trupa, un fel de no wave actualizat, tot spre noise, ca si ceilalti, a fost Don Vito, din Germania. Toata muzica lor e redusa la doar ceva mai mult decat ritmuri. Si-au mutat catrafusele acolo unde era publicul, jos de pe scena, si au inceput sa cante piese foarte scurte, care aproape ca pareau improvizatii de diverse ritmuri, schimbate intr-una. Desigur, ca o trupa de noise care se respecta, a fost si o parte in care au asurzit pe toata lumea, cam prima oara cand am vazut publicul ducand mainile la urechi intr-un concert. Nu ca asta ar fi ceva rau. Si nimeni nu s-a suparat, ba din contra, au vrut mai mult! Pe Vialka i-am mai vazut acum cativa ani...o trupa care desi e formata din doar 2 oameni - chitara si toba/voce, trece printr-o gramada de stiluri intr-o singura melodie, desi "melodie" e un termen cam depasit pentru ce fac ei. Costumatia celor doi oameni nu e mai putin interesanta. Magic Barbequea a produs unul din momentele mele preferate. E vorba de un singur om care se ocupa de toate. El, de felul lui e tobar, si ce face per total seamana cu trupa lui, Pneu. cand e singur, si poarta numele mentionat mai sus, bate la tobe, dar se ocupa si de partea melodica, folosind un procesor de voce si ceva clape. E inutil sa spun ca le utilizeaza pe toate deodata. Cu tobele trece prin diverse ritmuri si stiluri, nu pretentios, dar nici o clipa plictisitor. Clipul trecut aici din pacate nu prea reda bine sunetul, dar o marturie de la concert mai buna de atat n-am. Partea melodica imita oarecum tonul unei chitari si de ce nu, si niste riffuri. Pe alocuri e ca si cum ai asculta metal cu sintetizatoare in loc de chitari. Si cam la fel au facut si Hexenbrutal, ultima trupa a festivalului: doi oameni - tobe plus clape, care incercau sa cante un soi de metal fara chitari...dar mai zgomotos. Mi-au amintit vag de incercari la fel de distorsionate cum ar fi Angelic Process, desi mult mai putin ambiental decat ei..adica puteai distinge linistit ritmuri si chiar...mm.. o linie melodica.
Daca ar fi fost sa scriu despre fiecare trupa in parte, cum si ce a facut, mi-ar fi luat o groaza, asa ca am sarit direct la cemi-a placut mie cel mai mult si am zis si de ce. Daca UGTM va pastra standardul de anul asta ar trebui sa fie lejer unul din cele mai importante festivaluri din tara, pentru ca ma indoiesc ca mai poti vedea trupe cum au fost cele de anul asta in multe alte locuri. Desigur...ce bine ar fi daca lumea ar vrea sa mai auda si altceva decat ce asculta de obicei acasa si s-ar misca pana la concerte.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu