No. 3 a facut deja o recenzie pe aceasta tema, dar ceac Pac are ceva de spus.
A aparut o trupa noua si se cheama Uma Swan. Au scos deja un EP si au si cantat recent in Underworld. E un soi de formatie compusa din vedete avand in vedere ca ii contine pe Alexandru de la The Bad Days Will End si Romantic Jurgen (printre altele), Peter de la mai ciudatii (pentru peisajul romanesc, cel putin) Vaduva Bob si Mircea de la Howling Saints. Intr-o situatie ca asta, cand te duci prima oara la Uma Swan, inevitabil, ai asteptari. Din fericire, ei nu le-au inselat. Te intrebi ce ar mai putea aduce nou o trupa din aria post-punk, mai ales dupa invazia internationala nefasta a "indie"/post-punk revivalului. Dar Uma vin nu doar cu combinatia inspirata de post-punk/ goth si shoegaze a la MBV ci si cu 3 instrumentisti talentati: si basul si chitara si tobele sunt misto, iar la un moment dat, ca sa nu poti sa zici "am mai vazut asa ceva!" se strecoara pe o piesa si niste clape care domina intregul peisaj. Destul despre instrumental. La voce e Peter, desi sunt multe pasaje pur instrumentale si chiar o piesa lipsita cu totul de voce. Unii dintre oamenii prezenti la concert au obiectat cu privire la voce, si adevarul e ca nu e una care sa placa tuturor. Daca nu-ti plac influentele lui Peter, cel mai probabil n-o sa-ti placa nici cum canta el. Dar timbrul si stilul sunt una, iar priceperea e alta, si el a dovedit ca stie ce face, reusind sa fie convingator. Spre exemplu a reusit sa fie suficicent de convingator pe coverul pe care l-au cantat dupa...o trupa de electronica, Death in Vegas, desi singurele versuri pe care trebuia sa le cante, cu intonatii diferite, erau "la la la". In alta ordine de idei, sa canti post-punk/shoegaze si sa iti iasa bine un cover de electronica e mare lucru, si lor le-a iesit!
Versurile erau tot ale lui Peter si aici nu stiu ce sa zic...probabil cel mai bine e sa le primesti cu umor...pana la urma e vorba doar de putina zoofilie si pedofilie, dar si despre ceva mai serios - dorinta de nestavilit. Trupa a reusit sa scoata in evidenta si talentele nebanuite ale lui Peter ca bassist, desi chitaristul si basistul au tot schombat instrumentele intre ei pe masura ce piesele se succedau. Tobele tribale m-au facut sa vreau sa ma duc acasa sa ascult Theatre of Hate, iar chitara era un zgomot dens, mare si placut.
A aparut o trupa noua si se cheama Uma Swan. Au scos deja un EP si au si cantat recent in Underworld. E un soi de formatie compusa din vedete avand in vedere ca ii contine pe Alexandru de la The Bad Days Will End si Romantic Jurgen (printre altele), Peter de la mai ciudatii (pentru peisajul romanesc, cel putin) Vaduva Bob si Mircea de la Howling Saints. Intr-o situatie ca asta, cand te duci prima oara la Uma Swan, inevitabil, ai asteptari. Din fericire, ei nu le-au inselat. Te intrebi ce ar mai putea aduce nou o trupa din aria post-punk, mai ales dupa invazia internationala nefasta a "indie"/post-punk revivalului. Dar Uma vin nu doar cu combinatia inspirata de post-punk/ goth si shoegaze a la MBV ci si cu 3 instrumentisti talentati: si basul si chitara si tobele sunt misto, iar la un moment dat, ca sa nu poti sa zici "am mai vazut asa ceva!" se strecoara pe o piesa si niste clape care domina intregul peisaj. Destul despre instrumental. La voce e Peter, desi sunt multe pasaje pur instrumentale si chiar o piesa lipsita cu totul de voce. Unii dintre oamenii prezenti la concert au obiectat cu privire la voce, si adevarul e ca nu e una care sa placa tuturor. Daca nu-ti plac influentele lui Peter, cel mai probabil n-o sa-ti placa nici cum canta el. Dar timbrul si stilul sunt una, iar priceperea e alta, si el a dovedit ca stie ce face, reusind sa fie convingator. Spre exemplu a reusit sa fie suficicent de convingator pe coverul pe care l-au cantat dupa...o trupa de electronica, Death in Vegas, desi singurele versuri pe care trebuia sa le cante, cu intonatii diferite, erau "la la la". In alta ordine de idei, sa canti post-punk/shoegaze si sa iti iasa bine un cover de electronica e mare lucru, si lor le-a iesit!
Versurile erau tot ale lui Peter si aici nu stiu ce sa zic...probabil cel mai bine e sa le primesti cu umor...pana la urma e vorba doar de putina zoofilie si pedofilie, dar si despre ceva mai serios - dorinta de nestavilit. Trupa a reusit sa scoata in evidenta si talentele nebanuite ale lui Peter ca bassist, desi chitaristul si basistul au tot schombat instrumentele intre ei pe masura ce piesele se succedau. Tobele tribale m-au facut sa vreau sa ma duc acasa sa ascult Theatre of Hate, iar chitara era un zgomot dens, mare si placut.
Am asistat la o muzica pagana, ceva incantatie sinistra, si a sunat foarte bine.
Dar No. 3 zicea in recenzia proprie ca scena goth bucuresteana a fost cea care a primit trupa in sanul ei. Dar care scena? Exista in Bucuresti ceva care se poate numi scena, fie ca e vorba de scena punk, post-punk sau goth? Ca sa lamurim termenii, prin scena se intelege aici un grup de trupe care sa concerteze periodic, o retea de baruri care sa sustina efectiv trupele care vor sa cante si un public suficient cat sa se poata tine concerte regulate. Din punctul meu de vedere, singura scena in Bucuresti, o au metalistii. Ei au fost intotdeauna suficient de multi pentru ca aici sa se poata tine concerte atat in cluburi cat si pe stadioane. N-as zice ca avem o scena goth sau punk, sau de alt tip. Pana la urma, un concert cu 30 de spectatori nu e cine stie ce. A nu reusi sa depasesti suma asta la majoritatea concertelor da de gandit. La Uma Swan, de fapt, numai o parte din oamenii prezenti veneau din zona goth. Cum se face ca lumea nu vine la concerte desi intrarea este de obicei la un pret acceptabil? Multa lume spune ca asculta punk si totusi asta nu inseamna public mai mult la concerte. La fel, multa lume spune ca stie Joy Division, poate pentru ca da bine sa stii asa ceva, dar post-punk-ul, ca si "scena" goth raman saracite de oameni cand vine cate o trupa pe aici. Parea pentru o vreme ca exista o scena punk, cam pe vremea cand se deschisese Underworld prima data, la Kogalniceanu. Barul isi asumase responsabilitatea reprezentarii udnergroundului si cel putin in perioada de inceput erau pana la 3 concerte pe saptamana. Fusese o perioada extraordinara, pentru ca pana atunci capitala fusese moarta si brusc aveai unde sa mergi si o gramada de trupe de vazut.
Ascultatorul de muzica din ziua de azi e un om ciudat: zice ca-i place o anumita muzica, dar nu vine sa o asculte, sa vada o trupa, sa incerce ceva nou. Altii din pacate, nu au depasit inca atitudinea de tipul "daca am de ales intre bere si concert, ma simt nevoit, cu regret, ce-i drept, sa aleg berea". Ar mai fi categoria, similara de pusti care sunt "revolutionari" pana la un punct, dupa care hotarasc ca e timpul sa treaca la drum'n'base, pentru ca de fapt nu sunt nimic altceva decat parte din turma care alearga dupa ce e la moda maine.
Un alt fapt ciudat e ca anumite stiluri sunt aproape necunoscute la noi: noise-rock, shoegaze sau indie. Indie nu se pune, pentru ca invazia de trupe dragute care isi spun asa nu au de fapt nici o legatura cu indie-ul. Indie era o eticheta pentru trupele care deviasera de la punk mai mult sau mai putin si care se aflau la case independente. Sunetul a evoluat in timp, dar a pastrat ceva din caracteristicile initiale si principiile initiale.
De ce starea de fapt este cea de fata? Poate cineva sa raspunda? Ceea ce pare clar insa este ca nu se poate vorbi la noi de scene, in contextul unei comoditati alimentate de bere si lene.
Dar No. 3 zicea in recenzia proprie ca scena goth bucuresteana a fost cea care a primit trupa in sanul ei. Dar care scena? Exista in Bucuresti ceva care se poate numi scena, fie ca e vorba de scena punk, post-punk sau goth? Ca sa lamurim termenii, prin scena se intelege aici un grup de trupe care sa concerteze periodic, o retea de baruri care sa sustina efectiv trupele care vor sa cante si un public suficient cat sa se poata tine concerte regulate. Din punctul meu de vedere, singura scena in Bucuresti, o au metalistii. Ei au fost intotdeauna suficient de multi pentru ca aici sa se poata tine concerte atat in cluburi cat si pe stadioane. N-as zice ca avem o scena goth sau punk, sau de alt tip. Pana la urma, un concert cu 30 de spectatori nu e cine stie ce. A nu reusi sa depasesti suma asta la majoritatea concertelor da de gandit. La Uma Swan, de fapt, numai o parte din oamenii prezenti veneau din zona goth. Cum se face ca lumea nu vine la concerte desi intrarea este de obicei la un pret acceptabil? Multa lume spune ca asculta punk si totusi asta nu inseamna public mai mult la concerte. La fel, multa lume spune ca stie Joy Division, poate pentru ca da bine sa stii asa ceva, dar post-punk-ul, ca si "scena" goth raman saracite de oameni cand vine cate o trupa pe aici. Parea pentru o vreme ca exista o scena punk, cam pe vremea cand se deschisese Underworld prima data, la Kogalniceanu. Barul isi asumase responsabilitatea reprezentarii udnergroundului si cel putin in perioada de inceput erau pana la 3 concerte pe saptamana. Fusese o perioada extraordinara, pentru ca pana atunci capitala fusese moarta si brusc aveai unde sa mergi si o gramada de trupe de vazut.
Ascultatorul de muzica din ziua de azi e un om ciudat: zice ca-i place o anumita muzica, dar nu vine sa o asculte, sa vada o trupa, sa incerce ceva nou. Altii din pacate, nu au depasit inca atitudinea de tipul "daca am de ales intre bere si concert, ma simt nevoit, cu regret, ce-i drept, sa aleg berea". Ar mai fi categoria, similara de pusti care sunt "revolutionari" pana la un punct, dupa care hotarasc ca e timpul sa treaca la drum'n'base, pentru ca de fapt nu sunt nimic altceva decat parte din turma care alearga dupa ce e la moda maine.
Un alt fapt ciudat e ca anumite stiluri sunt aproape necunoscute la noi: noise-rock, shoegaze sau indie. Indie nu se pune, pentru ca invazia de trupe dragute care isi spun asa nu au de fapt nici o legatura cu indie-ul. Indie era o eticheta pentru trupele care deviasera de la punk mai mult sau mai putin si care se aflau la case independente. Sunetul a evoluat in timp, dar a pastrat ceva din caracteristicile initiale si principiile initiale.
De ce starea de fapt este cea de fata? Poate cineva sa raspunda? Ceea ce pare clar insa este ca nu se poate vorbi la noi de scene, in contextul unei comoditati alimentate de bere si lene.
Antepenultimul paragraf precum si celelalte in care se vorbeste despre cultura si gusturile muzicale ale romanilor, ar trebui afisate in zone gen Motoare si chiar Control;acolo unde se afla din pacate,multa lume mereu in cursa dupa tot ce e nou insa nu neaparat de calitate.
RăspundețiȘtergerePai in principiu asta este scopul declarat al Ceac Pac: sa informeze si sa educe, pe cat posibil, adica sa faca pe oameni curiosi sa asculte mai mult si sa descopere lucruri noi, sa deschida niste noi orizonturi si sa promoveze idei care la noi par "revolutionare", dar care in occident sunt vechi. Ca sa ajunga in medii mai indepartate, cum ar fi control sau motoare, Ceac Pac ar avea nevoie de ajutor, de oameni care sa preia scopurile declarate aici si sa aduca si ei o contributie in felul lor. Ar fi un inceput si ar fi placut daca ar exista mai multa comunicare.
RăspundețiȘtergereIdeea mi se pare buna si mi-ar placea sa ma implic si eu in promovarea genului asta in locurile sus mentionate.Insa cum nu dau asa des pe acolo,treaba devine ceva mai dificila.Ma gandesc totusi ca sunt destui cunoscatori de muzica buna care sa vina 'in ajutorul' ei,promovand-o in locul unde e mai multa nevoie.
RăspundețiȘtergerepai...asta e o problema romaneasca, cred: imi place, dar sigur sunt altii care sa o faca in locul meu. O buna parte din trupele prezentate aici, daca si-au dorit-o, pur si simplu au facut-o, nu au sperat ca se va ocupa altcineva. Si au facut inclusiv partea mai dificila si nu la fel de interesanta de promovare si de lansare a altor trupe, ocupandu-se de case de discuri pe bani putini si organizand concerte. E vorba de a face lucrurile in care crezi, chiar daca asta necesita anumite sacrificii (in acest caz, destul de mici,zic eu), de a depasi gandirea pur instrumentala si materialista existenta la noi, oarecum simplista, de calcul rece economic. Adica aia care se termina cu "da' mie ce-mi iese?". Asta e utila cand mergi la piata sau cand te gandesti sa te angajezi, dar nu ar trebui sa domine toate relatiile sociale.
RăspundețiȘtergereCeac Pac nu necesita resurse materiale (cel putin deocamdata), dar nici nu este recompensat material, pentru ca asta e situatia...Necesita doar timp sacrificat si de asta nu apar recenzii asa des aici. Cu toate astea e mai reconfortant a se sacrifica acest timp facand ceva constructiv decat a irosi acelasi timp la televizor sa zicem. Ceac Pac nu este din principiu anti-profit, si totusi continua sa existe, si va continua si pe viitor chiar fara nici un fel de profit, cata vreme face ce-i place
Atat ceea ce fac trupele underground care nu doar vorbesc ci isi si pun ideile in aplicare pe bani putini,fara a avea in obiectiv obtinerea de castiguri materiale,precum si Ceac Pac sunt demne de admirat.Cand am spus ca sunt altii care ar putea promova mai bine decat mine genurile putin cunoscute la noi(desi si mie imi plac),am avut in vedere ca acei ceilalti au o cultura muzicala mai bine inchegata decat a mea,au mai multe contacte si implicit s-ar descurca si mult mai bine.Asadar,nu se pune problema 'altii o fac in locul meu pt ca mie imi este lene si sunt prea comod',ci pt ca pur si simplu nu am atuurile lor.
RăspundețiȘtergerePai ideea e tocmai ca oricine poate sa faca ceva, oricat de mic; poti sa ajuti cu fonduri editarea unui fanzin, sau chiar mai bine, poti sa te apuci tu sa faci unul. Informatia o iei pe parcurs. Nici n utrebuie sa fie complicat..o pagina de tipul gazeta de perete poate fi suficienta daca e facuta cu imaginatie. Sau, daca ai un site, poti sa face reclama din cand i ncand pentru concerte, sau sa pui un banner cu alte siteuri gen Ceac Pac. Alti oameni se apuca si organizeaza concerte, chiar si cu trupe despre care nu stiu prea multe. Toate lucrurile de genu asta au utilitatea lor. cunostintele le acumulezi pe parcurs, oricum n ue vorba de cine stie mai multa muzica decat ceilalti
RăspundețiȘtergerema rog, nu vreau sa par rautacios. e ceva si daca mergi la trupele care iti plac, sau care s-ar putea sa-ti placa, atunci cand au concerte :). pis
RăspundețiȘtergere:)
RăspundețiȘtergereMersul la concerte underground ale unor trupe pe care le stiu deja sau care ar putea sa-mi placa(si nu ma refer la WHB si alte trupe pe genul asta)este singurul lucru pe care l-as putea face.So,asa cum spuneai si tu,fiecare sustine cum poate cultura urbana si asta e bine,atat timp cat lumea e consecventa, si nu ajunge la un concert Bad Days Will End de ex,din greseala, asa cum am mai vazut :))
RăspundețiȘtergere