SDC sunt una din trupele foarte vechi de goth britanice. Au devenit cunoscuti deschizand pentru Bauhaus la inceputul anilor '80, dar, ca in multe alte cazuri, lipsa unui album propiu-zis i-a facut sa devina uitati odata cu trecerea timpului. Probabil ca daca Ian Astbury nu ar fi devenit cine a devenit nici eu nu as fi auzit de ei. Numele ar putea sa va sune cunoscut pentru ca el a purtat trupa mai departe, in diverse reincarnari. Ecuatia e simpla: Southern Death Cult => Death Cult => The Cult, ultima trupa fiind azi destul de faimoasa. Cineva a facut un efort si a adunat toate piesele SDC pe un album, postum, desigur. Pentru ca trupa nu a apucat sa inregistreze serios, majoritatea pieselor nu merita atentia, unele dintre ele avand calitatea unor demo-uri, altele aparand modificate in celalalte trupe. Cu toate astea, piesele care au aparut si pe singurul lor EP sunt surprinzatoare: Fatman si Moya. Liniile melodice sunt la fel de inspirate ca in cazul trupelor mai cunoscute ale stilului (in special prima), versurile sunt semi-interesante, piesele sunt apropiate de punk. Instrumentele sunt energice, mai ales tobele - tribale. Calitatea sunetului e buna aici. Alte piese precum False Faces si Faith sunt si ele ok.
Death Cult avea sa-i aduca impreuna pe Astbury, Billy Duffy (Theatre of Hate, Slaughter and The Dogs) Nigel Preston (Sex Gang Children) si pe doi membri ai obscurei trupe Ritual.
Stiluri: post-punk/goth
Download
Varianta asta nu suna la fel de bine ca cele doua de pe album, dar va puteti face o idee:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu