Am promis ca nu voi vorbi de metal aici dar trebui sa-mi incalc promisiunea...doar putin. Desi influenta dominanta a albumului de fata este metalul, e vorba de mai mult de atat in sunetul asta. De altfel aici e vorba de longevivii Killing Joke, aceeasi care acum 20 de ani cantau The Wait. desi sunetul ala a fost abandonat exista inca ceva similar. Trupa a fost intotdeauna diferita de alte formatii de post-punk ale anilor '80. Ca si la inceput, in 2003 pastreaza aerul de seriozitate respectabila. Sau poate e doar experienta care isi spune cuvantul. Singura piesa care aminteste de post-punk e Implant, cu o linie de bas serpuitoare si izbucniri bruste in forta. Total Invasion e alta piesa buna, cu chitara lui Geordie si vocea lui Jaz Coleman la un maximum de abrazivitate. Cea mai buna piesa e prima - The Death and Resurrection Song. Este forta pura: ca si pe restul albumului, vocalul rage iar chitara e abraziva ca smirghelul dar cu un ton cald totusi. Dar mai sunt si altele care merita mentionate: You'll Never Get to Me e o piesa mai blanda, nostalgica si cu o linie muzicala usor de retinut. E reflectia asupra apusurilor de soare trecute..sau cel putin asa imi pare. Dupa scurtul moment de visare, albumul te readuce la realitate cu alte cateva piese in forta. Blood On Your Hands si Seeing Red se aseamana cumva dar sunt ambele reusite. Surpriza este aparitia lui Dave Grohl ca tobar pe album! Tobele lui sunt tribale si demente ca si piesle per total. Dupa mai mult de 20 de ani de muzica Killing Joke izbesc din nou cu forta si cu o regasita energie si prospetime. Ei suna ca si cum ar fi o forta demna de respectat..si asa si e. As incadra albumul in stilul alternative metal desi nu suna ca ceea ce ofera cele mai cunoscute trupe ale stilului, cum ar fi Therapy? sau Faith No More. Parca e totusi ceva diferit. Killing Joke au trecut prin multe metamorfoze iar cea de fata parca a sters greselile trecutului.
Stiluri: Alternative metal
Punctaj: 4/5
Mi s-a intamplat de mai multe ori sa mi se spuna ca muzica pe care o ascult eu nu e nici la fel de buna nici la fel de dura/zgomotoasa ca metalul. Sigur, prin dura eu inteleg "in forta" (adica cu multa energie) si zgomotos, nu riffuri cu muschi pe ele. Unii oameni probabil ar aprecia o trupa romaneasca formata de cativa racheti, care dau la chitari cum dau in oameni. De multe ori trupa asta sau aia era un nimic in comparatie cu, sa zicem...Soulfly (prima trupa care mi-a venit acum in minte). Pana aici!