Christiana & Alexander Hacke

Va plac Einstuerzende Neubauten? Bine, atunci aflati ca asta nu are decat in mod indirect legatura cu ei.

Christiana (sau Christiane F.) era o tanara din Germania care deja la 14 ani se prostitua si era dependenta de droguri. A devenit celebra dupa ce s-a scris o carte despre ea - 'Wir Kinder vom Bahnhof Zoo', carte care a fost ulterior adaptata intr-un film cu acelasi nume.



La 20 de ani s-a apucat de muzica si in 1982 a scos 2 EP-uri. Aici este supus atentiei obscurul Final Church, primul dintre cele doua. Contine 3 piese, dintre care una este varianta dub a alteia. Dar Suechtig, in oricare dintre variantele sale, e doar o piesa new wave si nimic mai mult. Comoara adevarata este Spinnen. O piesa intunecata, cu un minim de instrumentatie, partial industrial primitiv, partial post-punk cu tobe brutale si tribale. Peste toate vine vocea Christianei care suna extraordinar. Ea striga si urla, aparent haotic, parca cuprinsa de groaza, dar in acelasi timp, e ceva foarte sexual in toate vociferarile ei.

Un an mai devreme facuse parte din Sentimentale Jugend, o trupa de industrial. Trupa era formata din ea si prietenul ei de atunci, Alexander Hacke de la Einstuerzende Neubauten, pe care l-ati putut vedea deja de 2 ori la Bucuresti in ultima jumatate de an. El apare cu numele Alexander Von Borsig pe albumul lor din 1982. Piesa de mai jos are o linie de bass parca furata de la Joy Division

Apasati pe linkul din dreapta

Pe partea dreapta e un nou link, catre pagina Festivalului underground din timisoara. Se tine si anul asta, pe 20 si 21 mai. Vor fi aici recenzii si prezentari in curand

click ---------------------------------------------------------->

Cobe - The Play (2007)

In stilul postarii trecute, iata o a doua parte a istoriei trupelor de punk romanesti disparute. Aici avem de-a face cu o trupa bucuresteana care nu mai exista de prin 2008 (cred?) Cobe au fost o trupa de new-school punk. As spune pop-punk, dar in felul acesta ar fi confundati cu trupe lalaite de genul 747 si altele care sunt de un pop-rock flagrant. Tipii astia, insa, desi in mod clar nu erau foarte suparati, erau mai degraba influentati de Bad Religion si NOFX, desi ei au mai mentionat si trupe precum Molotov Cocktail.

Trupa si-a inceput viata acum vreo 10 ani, cu o componenta in care, din membrii ultimilor ani se gasea initial numai chitaristul, si el era la voce pe vremea aia. Au lansat un EP de sase piese in stilul mai sus amintit. Desi nu erau o trupa politica, aveau piese cu teme sociale, atacand mentalitatea autohtona. Cel mai longeviv basist al lor canta acum cu Recycle Bin, tobarul cu Dead Ceausescus si mai recent - Molotov Cocktail, iar vocalul cu ceva trupa cu iz de mainstream...undeva spre taramul hard rock.

Ca masura a succesului lor merita spus ca au participat la festuri precum Summer of Punk, printre multe alte concerte. Din cele 100 de Ep-uri scoase s-au vandut cam toate. Iar vocalul legendarei trupe Haos i-a considerat suficient de interesanti probabil, incat sa cante o piesa sau doua cu ei in concert...si primiti o astfel de piesa bonus aici.

Stiluri: pop-punk

Nota: 3/5, dar sunt subiectiv pentru ca nu ascult genul asta de punk de obicei.

Download

Null 00 - Cotidian (2000?)

Intre trupele undergroundului romanesc din ultimii 10 ani, exista una care a fost aproape uitata. Craiova e faimoasa (muzical vorbind) pentru Terror Art, o trupa emblematica pentru punk-ul militant romanesc. Si pentru deja defunctul Front antifascist. Dar cam in aceeasi vreme in care iti puteai cumpara din Craiova albumul Baricada antifascista, iti puteai lua si albumul celor de la Null 00, o alta trupa locala de punk, ceva mai brutala, dar la fel de militanta. Daca Terror Art erau ceva mai melodiosi si putin dramatici, Null 00 erau extrem de directi, rapizi si fara subtilitati. Lucrurile astea nu sunt neaparat in sine rele. De fapt, desi piesele nu erau extraordinar de inspirate (dar totusi erau interesante), problema cea mai mare nu avea de-a face cu talentul, ci cu tehnologia. Albumul nu are un sunet bun. Terror Art reusisera sa inregistreze in germania si totul suna bine. Null 00 aveau un sunet care te duce cu gandul la o trupa de metal din anii '90 fara bani pentru scule; suna necizelat, ieftin. In plus, tobele sunt probabil un drum machine.

Sa trecem si la partile bune: pe scurt, trupa a gasit niste linii melodice simple, poate chiar previzibile, dar memorabile. Pur si simplu sunt "catchy:" Refrenul are ceva atragator in piesele astea, fara ca asta sa insemne vreun compromis muzical. Ba chiar sunt energici  si duri. Au o combinatie interesanta intre riffuri de punk si ritmuri  de metal pe ici-pe colo si ideea nu e deloc rea.

Versurile nu sunt prea reusite dupa cum se vede mai jos, proiectate in difuzoare de o voce foarte ragusita. Au dreptate ei, totusi: "De ce taci?"

Albumul e pus aici si pentru valoarea lui istorica. Anarhistii de la Null 00 au disparut de atunci, nu inainte de a-si face cunoscuta existenta si in alte orase, mai ales prin aparitia lor la festivalul de underground din Timisoara. Ce se gaseste aici pe albumul acesta este punk pur, fara inflorituri si timp pierdut cu exprimari artistice. Ceea ce uneori nu e rau. Poate tocmai pentru ca riffurile lor sunt previzibile uneori, ii tii minte si incepi sa le fredonezi piesele. Merita ascultati, insa e pacat ca sunetul albumului e prost, piesele ar fi fost mai bune daca albumul ar fi fost inregistrat altfel.

Daca cineva stie mai multe despre ei, ii rog sa contribuie cu informatii.

Stiluri: punk

Nota: 2,5/5

Download

Punk Can Take It (1979)

Din cauza de lene, pe care mi-o asum, nu o sa scriu o recenzie, ci o sa ma eschivez punand aici un filmulet. Totusi asta nu inseamna ca totul e doar o scuza, filmul nu cred ca e foarte cunoscut, E, chipurile, un film despre era punk si miscarea in Londra, desi singura trupa care apare e UK Subs. Dar e perfect pentru ca ei sunt, dupa parerea mea una din cele mai bune trupe ale valului '76-'78, sunand asa cum trebuie sa sune o trupa de punk. Mai mult de atat, piesele de aici sunt toate clasice, apare inclusiv Stranglehold.

Facut in 1979, regizat de Julien Temple (cred ca e acelasi care mult mai tarziu a facut The Filth and The Fury, documentarul despre Pistols) si menit a starni controversa. Preferata mea e Emotional Blackmail, care suna foarte precis si foarte bine. Inca un motiv pentru care sa vedeti acest scurt metraj este faptul ca in el vedeti componenta originala a trupei, formula cu chitaristul Nicky Garrat (care a ramas cu ei pana in 1981 parca, si care a revenit in ultimii ani).

Piesele se aud bine, imaginile sunt ok, trupa e energica, iar povestea e putin caricaturala, narata ca si cum ar fi un buletin de stiri de razboi, dar se pare ca asa e mai punk. Edward Tudor Pole, care a venit si la Bucuresti de curand, apare si el. Iata mai jos filmul despre UK Subs.


Download (189 MB) (19 min.)

Undergroundul bucurestean: Kardiac Shop

Daca am extins sfera peocuparilor Ceac Pac asupra cartilor, filmelor si data trecuta - prin articolul despre ce gasiti la Biblioteca alternativa - asupra locurilor din Bucuresti,  era cazul sa fie incluse si alte locuri importante, mai ales prin faptul ca astazi nu mai exista, locuri care insa la vremea lor au avut un impact demn de luat in seama. Unul dintre ele este un magazin care a existat in centrul orasului cel putin 7 ani (cu aproximatie, nu stiu exact momentul in care s-a inchis).

In 1998 era tarabelor cu muzica, printre altele punk, de la romana apusese deja, desi vreo 2 chioscuri cu muzica de toate felurile mai existau inca. La universitate insa era plin de tarabe cu casete si cd-uri , in jur de vreo 10, pe ambele trotuare. Mai era una si la intrarea la metrou si in toate locurile astea puteai gasi din cand in cand cate un cd piratat cu vreo trupa interesanta, cu conditia sa nu fie obscura. Incesticideul de la Nirvana era atunci o intamplare si nu ceva ce putea fi gasit oriunde, si acela era piratat. In materie de punk trebuia sa alegi intre offspring, green day, compilatia din '91 de la Clash si Iggy Pop, cu un album care oricum nu prea avea mare lucru in comun cu punk-ul. Primul album de la ratm care se gasea si el atunci era mai punk decat celelalte (cu exceptia clash, desigur). O parte din cei care vindeau acolo stiau ca avea sa se deschida in curand un magazin cu tricouri cu trupe. Si s-a deschis, putin mai in spate si mai tarziu, un loc care parea clandestin: La parterul uneia din cladirile de la universitate, in ceva ce parea sa fie o boxa sau o debara mai mare, mic si inghesuit se deschisese Kardiac. Mai sus se afla fluturasul pe care l-am gasit, ramas de pe atunci, care poate da o idee despre ce se gasea inauntru. Peste jumate din spatiul fizic de acolo era ocupat de tricouri si hanorace cu trupe, insa treptat a inceput sa apara acolo si muzica. Evident, se gasea metal, dar si o gramada de alte lucruri, tot felul de cdu-ri si casete cu trupe de la Pearl Jam pana la Exploited. Treptat, gama stilurilor si trupelor s-a extins astfel incat spre finalul existentei locatiei iti puteai cumpara si The Cure sau Nofx. Iti puteai cumpara casete foarte ieftine, cu o calitate a sunetului proasta, dar ascultabile. Aproape toate albumele erau piratate. Nu era alt mod de a face rost muzica aceea, oricum. La un moment dat cei de acolo au facut si un catalog, tu putand sa comanzi albumul pe care il alegeai de acolo. Pe micile rafturi erau ingramadite si cateva carticele, ca cea editata in 2 volume de Cartea de Nisip despre scena grunge - Nirvana Spirit, sau ca cea despre istoria celor de la Offspring.

In 2003 locul inca mai exista, insa curand dupa a disparut.
Kardiac ramane un loc important pentru ca acolo gaseai muzica pe care nu o mai puteai gasi in alte locuri din oras. Era un loc underground din cap pana in picioare, pana la aspectul ciudat (desi acest lucru nu era intentionat probabil, ci mai degraba o consecinta a spatiului limitat si a resurselor putine).

Don Vito in Underworld - sambata!

Sambata, 02.10.2010, in Underworld vin Don Vito cu Hexen Brutal. Cu 2 zile inainte poposesc la timisoara si la Cluj. Don Vito sunt o trupa care a fost in turneu in China, canta un noise-rock foarte ritmat si foarte brusc, asemanator cu NO wave-ul vechi, iar Hexenbrutal un fel de doom metal cu clape in loc de chitari, ceea ce ii face sa sune de fapt a ceva muzica experimentala. Despre ei s-a mai scris aici:
http://ceacpac.blogspot.com/2009/06/ugtm-2009-21-22-23052009.html
si aici:
http://ceacpac.blogspot.com/2009/05/ugtm-2009-21-22-23052009.html


Nu mai am multe de zis in afara de ce s-a zis deja. dar nici nu cred ca e nevoie.cele doua trupe probabil vor bubui cum n-au mai bubuit multe trupe pana acum pe la noi. Sunt genul de trupe care suna intr-un fel pe inregistrare, dar care te lasa uimit in concert, prezenta scenica fiind uimitoare. De asemenea nu prea seamana nici ca stil cu multi care ne-au mai calcat meleagurile in trecut.
In concluzie, n-aveti nici o scuza sa lipsiti.