Dacă nu ești un mare fan al punk-ului, ești probabil tentat să spui că nu prea mai e nimic nou de descoperit în domeniul ăsta. De fapt, nu e greu să ajungi la concluzia că mai toate trupele de punk sună cam la fel și asta pentru că, în linii mari, așa și e.
Ar fi greșit însă să abordezi chestiunea asta într-un mod prea categoric. Până la urmă, sunt unele trupe care chiar dacă nu sunt prea originale, tot au ceva de oferit. E vorba aici de formațiile alea care par să recicleze sunete pe care le-ai mai auzit deja de multe ori, dar care totuși fac bine ceea ce fac. Pur și simplu sună bine! E și cazul celor de la Red Dons, o trupă relativ nouă din America.
Albumul lor, Fake Meets Failure, are un sunet familiar: e punk, dar și post-punk; melodicitatea pieselor trădează influența Buzzcocks; old-school, dar și actual, în același timp.
Cântecele nu sunt prea rapide, dar au o energie care te face să crezi că fiecare din trupă a înghițit câte un tub de vitamine înainte să se apuce de cântat. Chitările sunt agitate, vocea e uneori lătrată. Băieții par că nu au multă răbdare, astfel că trec prin toate cele 10 piese în 30 de minute (cântecele au în general 2-3 minute). Pariah e una din cele mai bune bucăți, Red Dons dovedind că știu să creeze și să folosească tensiunea în favoarea lor. Land of Reason și Superficial reușesc să redea cam aceleași efect și în general, trupa o ține tot la fel pe restul albumului. Numai vreo două piese, Secret Agent și Failure, au un alt tempo și o atitudine diferită.
Per total, albumul reușește să impresioneze prin energia aia care răzbate prin boxe și asta e ceea ce face din Red Dons o trupă de ascultat.
Din multe puncte de vedere, Fake Meets Failure e similar cu Open Your Heart de la The Men (care are și el câteva piese a la Buzzcocks), așa că daca-ți plac cei din urmă e destul de probabil să găsești ceva pe placul tău și la cei de la Red Dons.
Ascultă/downloadează albumul ----> aici
Stiluri: Punk, post-punk
Punctaj: 4/5