Biblioteca alternativa

Inapoi cu un articol despre Biblioteca alternativa, din moment ce e o sursa de materiale legate de muzica, materiale greu de gasit altfel. Dupa cum am mai mentionat in recenzia cartii Era Punk, pe care am gasit-o acolo la biblioteca, spatiul respectiv este dedicat incurajarii explorarii critice a diverselor teme, iar literatura care se gaseste acolo reflecta acest lucru. Cu alte cuvinte, poti gasi carti de antropologie, sociologie, despre feminism, ba chiar si beletristica, materiale despre anarhism, despre summitul pentru schimbari climatice Cop 15, uneori si abtibilde cu Chuck Norris si nu in ultimul rand fanzine. Fanzinele ne intereseaza in primul rand aici. Ele sunt pe teme foarte variate si am fost surprins sa gasesc inclusiv unul despre medicina alternativa. Cat despre cele cu muzica, puteti gasi mai multe din afara..unele grecesti chiar, scrise partial in greaca, partial in engleza. Un alt fanzin strain este dedicat miscarii riot grrrl, inclusiv cu un ghid pentru cei care vor sa faca muzica si au nevoie de sfaturi DIY. Cele mai interesante insa mi se par cele 3 fanzine romanesti Gluga Neagra (Timisoara), Woah! (Iasi) si By Any Means (Bucuresti). Cei cu initiativele au reusit sa scoata mai mult de un numar si asta nu poate fi decat un semn bun. Ce e interesant e ca nu e vorba doar de muzica  in paginile acestor reviste. In Woah! era spre exemplu un articol despre Masa Critica din Iasi (stiti voi, marsul ala cu biciclete), iar intr-o alta revista erau cateva pagini despre manifestatia impotriva Noua Dreapta de acum vreo 3 ani (nu mai tin minte exact). Toate fanzinele acestea nu sunt doar variante underground la Sunete, ci sunt in primul rand motivate de convingeri,  in primul rand fiind vorba de etica DIY. Despre numarul 3 al zine-ului, pe care nu l-am gasit acolo, se spune: "o mini-culegere de articole pe subiecte sociale interesante, spunem noi, si anume dreptul la avort raportat la biserica, scolile si media electronica si efectul lor asupra copiilor si adolescentilor, hiperconsumerism. Si, ca intotdeauna (haha ca in numarul 2 de fapt) cateva naratiuni/prezentari/feedback-uri ale evenimentelor si proiectelor autonome, sau pur si simplu creative si dragute, de pe la noi". Aceste fanzine urmaresc sa educe oamenii, fie ca e vorba de punkisti sau asa-zisi hardcoristi (fani dodiez, cum ar zice Woah!). Spre deosebire de Ceac Pac, fanzinele astea au interviuri, ceea ce ma oftica, dar poate voi schimba asta in viitorul apropiat. In rest, in general e vorba de biografii de trupe. Gluga neagra din TM merge mai departe de atat si include si adevarate editoriale inainte sa treaca la recenzii si interviuri. Eu am fost multumit ca am gasit prin toate zine-urile astea cate ceva despre Orchid si Saetia dar By Any Means aveau intr-unul din numere si o istorie a crust-ului si asta mi s-a parut interesant desi nu ascult genul asta decat pe-ici-pe-colo. Eu credeam ca avem pe aici istorici ai genului, dar articolul respectiv era preluat din-afara. Fara indoiala insa, merita citit.

Ce mai este interesant este ca se proiecteaza si filme aici si unele dintre ele sunt despre muzica. Am vazut pana acum Jubilee - un film artistic a carui violenta si tema aduc aminte de portocala mecanica, si care incearca sa descrie uneori metaforic explozia punk din 1976 din Anglia - si Afro Punk - un film despre negrii din America implicati in scena punk. Probabil ca cine cere poate si primi filmele astea pe un cd sau ceva de genul.
Nu intentionam sa trec in revista absolut tot ce se gaseste la biblioteca despre muzica. Despre carti am scris mai inainte. Sunt mai multe zine-uri acolo decat am mentionat eu dar mi-ar fi luat destul de mult sa le citesc pe toate. Biblioteca alternativa, desi e tanara, e surprinzator de bine dotata asa ca nu aveti de ce sa va faceti griji ca n-o sa gasiti mare lucru pe acolo. Poate ca ar fi nevoie de fanzine care sa spuna istoria stilurilor importante de muzica, dar mai profesionist decat o face cartea lui Big.

Urmeaza un articol despre Replacements, pentru ca cel despre no wave imi ia mai mult decat am crezut si m-am apucat de rpea multe deodata. Asa ca nu fiti nerabdatori, nu stau degeaba. Cine vrea interviuri sa ridice mana mai jos.

Zeni Geva - Ground Zero

Se pregateste un material, deci stati cu urechile ciulite, pana atunci ins avem ceva noise-rock. Sunt Zeni Geva, japonezi, si dupa cum se stie japonezii sunt extremi, indiferent ce canta (fie ca e vorba de noise-rock, fie ca e vorba de punk sau chiar psihedelic). Piesa asta este de pe albumul Freedom Bondage, scos la Alternative Tentacles (da, stiti a cui e casa) in 1995. Se poate observa o puternica influenta de metal, dar lucrarea ramane totusi in limitele noise-ului.

Dirt - Black And White Discography - 1996

Suspectez ca o parte din publicul cititor ar dori mai mult punk adevarat si nu tot felu de mutanti ai sai cu care m-am obisnuit si poate v-am obisnuit.

Asa ca de data asta avem Dirt intr-o recenzie mai simpla si mai subiectiva ca altele, din pacate. Daca va plac Crass sunt doua variante: fie or sa va placa si Dirt pentru ca suna cam la fel, fie or sa vi se para banali tocmai pentru ca seamana cu Crass si nu prea au nimic in plus, ba chiar au cate ceva in minus. Sunt multe asemanari de mentionat, poate chiar prea multe: cantau pe la inceputul anilor '80, erau in aceeasi gasca cu trupele de la Crass Records, aveau cam acelasi stil estetic, si copertile de album fac evident acest lucru; aveau aceeasi formula cu doi vocali (ok, de fapt in Crass au cantat mai multe vocaliste, dar vreau sa zic ca e acelasi model), unul tip, altul tipa, desi tipul nu avea charisma lui Steve Ignorant si zbiera cam la fel cum as face-o si eu probabil, nimic mai mult. Vocala are insa o voce cu adevarat punk, old-school in stil britanic, sfidatoare si instigatoare, asa cum ar trebui sa fie; nici piesele nu difera prea mult de ceea ce aveau de oferit Crass, cu diferenta ca renunta la experimentalismul celor din urma. Sunt ceva mai zgomotosi decat Crass si asta uneori suna mai bine. Nu in ultimul rand, ambele trupe erau sustinatoare Animal Liberation Front, ceea ce probabil inseamna ca erau si vegetarieni.

Acum m-as indrepta catre ceea ce pentru mine este adevarata problema. Desi trupa nu a scos prea multe albume, ceea ce avem aici, discografia completa, e mult prea mult. Sunt din cate stiu 2 albume care alcatuiesc aceasta discografie si deci, in total, 60 de piese. Chiar daca trupa are un numar de piese bune, sa asculti 60 de melodii care suna toate cam la fel si care oricum seamana cu ce au scos si alte trupe mi se pare obositor si plictisitor. Imi place trupa, dar recunosc ca nu am ascultat nici macar jumate din total.

Am fost placut surprins de primele piese pe care le-am ascultat de la ei totusi. In special Mother si Ripper merita cautate si ascultate. Ele arata ca trupa asta, in ciuda ferocitatii sale, este ceva mai mult decat o trupa de oameni care canta doar 1-2-3-4, 1-2-3-4 si atat. Cele doua au linie melodica inspirata, fara sa cedeze din  intensitate. Belfast, Another Filled Hole si un cover dupa House of the Rising Sun suna si ele bine.

In concluzie, Dirt sunt o trupa de punk ca la carte: in primul rand britanica, din al doilea val de punk, fara compromisuri, si fara derapajele inspre street punk sau crust care mie nu prea imi plac. Unii spun ca asta e o trupa de crust sau chiar hardcore. Recunosc, ca o exceptie de data asta, ca nu ma intereseaza toate aceste categorisiri in cazul asta, din punctul meu de vedere, trupa reprezentand in cel mai inalt nivel stilul  punk pur. Punk si atat. E drept, trupa este militanta, anarhista. Dar atat merita sa spun. In rest, veti putea gasi asemanari cu alte trupe vechi precum Crisis, sau chiar Siouxsie and the Banshees  in prima lor etapa (in cazul lui Mother), nemaivorbind de Crass. Daca pe ei nu i-ati ascultat pana acum, atunci ati facut o greseala care cu siguranta va lasa urme. Lasati totul balta si mergeti si gasiti-i pe ei intai (ar fi prea multe de spus acum, dar Penis Envy si Stations of the Crass ar fi locuri de inceput), arhetipul si cea mai cunoscuta trupa de anarho-punk.

Stiluri: punk

Nota: 2,5/5

Festivalul underground nr. 13!!! 21-22 mai 2010

Anul acesta pe 21 si 22 mai va avea loc festivalul underground din timisoara, ajuns deja la a 13a editie, ceea ce il face un festival cu traditie. Din cate imi dau seama in momentul acesta, este si cel mai vechi din tara. In apararea festivalului, pentru ca stiu ca in ultimii ani reputatia sa avusese de suferit, pot spune ca editia de anul trecut a fost extraordinara (vezi recenzia din luna iunie, parca). Evenimentul a reusit sa isi pastreze spiritul - si manifestul spune destule despre asta - si stilurile. Va fi deci punk, post-punk, noise, industrial si experimental si alte chestii intre. Ideea e ca aici se pot vedea trupe straine (in mare parte) care nu pot fi vazute cu alta ocazie in tara. Si doar pentru ca noi in romania n-am auzit de ele nu inseamna ca nu sunt bune. Despre una din trupele romanesti care va canta acolo (The Bad Days Will End) gasiti recenzia din octombrie-noiembrie. Pretul biletului va fi din nou, presupun, accesibil.

- Avand in vedere ca gluga neagra organizeaza si anul acesta evenimentul, puteti asculta trupele care vor veni si gasi mai multe informatii aici, pe site-ul lor:  http://gluganeagra.ro/

- Sau, puteti intra aici, unde puteti vedea afisele editiilor din alti ani si sa dati si peste unele din trupele de anul asta: http://www.myspace.com/ugtmfestival

- Nu in ultimul rand, pe siteul asta gasiti o istorie interesanta a scenei din tm: http://punkz5.tripod.com/id10.html

P.S.: Partea buna e ca pe langa festival va mai avea loc un concert cu o zi inainte, care merita si el prins, cu From The Depths( cu membrii mai faimoasei Catharsis) si Pavilionul 32, o trupa scumpa la vedere. 

Skeletal Family - The Singles Plus 1983-1985 (1999)

Trupa de goth britanica, mai mult in sensul Southern Death Cult decat Sisters of Mercy. Nu-s cine stie ce, dar piesa Promised Land (are si clip) si inca vreo cateva sunt ok. De fapt problema e ca asta e o compilatie si ai prea multe piese de ascultat si asta poate fi o problema daca nu esti foarte entuziasmat si n-ai rabdare.

Cautam un pretext sa postez coperta albumului, care-mi place destul de mult. Vocalista a format Ghost Dance ulterior.




Stiluri: goth, post-punk
Nota: 2,5/5

Punk

Incep postarea asta de la observatia ca uneori scenele care se pretind progresiste, revolutionare, care pretind ca reprezinta o schimbare, pot fi tocmai opusul - rigide si intolerante, clasificand orice abatere de la norma ca fiind compromis sau "prostii". Poate ca fiecare din noi are tendinta sa absolutizeze ceea ce ii place mult din cand in cand, dar ar trebui sa ne aducem aminte tot timpul ca astfel de lucruri vin in contradictie, poate, cu propriile noastre principii, si ca nu vrem sa devenim oamenii de care ne ferim. Pun din nou filmuletul din punk attitude, de data asta partea importanta e ceva mai incolo. Rabdare!

P.S.: ascultati Chickenshit Conformist de la Dead Kennedys (poate si Anarchy for Sale)

"Era Punk", de Ioan Big (2003)

Cand capitalismul si democratia (cel putin asa am invatat de la televizor ca traim) se infiintasera deja in Romania de ceva vreme, se facuse deja simtita nevoia unor surse informative despre punk. Cortina de fier cazuse de destula vreme si nu mai existau restrictii in ceea ce priveste informatia, dar Romania era departe de vest si resursele putine. Punk-ul, intr-o forma sau alta se infiltrase deja in tara, dar daca vroiai sa citesti, sa afli mai multe despre cum e in afara, nu prea existau carti despre asta. Exceptie facea poate cartea Nirvana Spirit, despre care poate o sa scriu cu alta ocazie. Pe scurt, cartea respectiva deborda de informatii luate de pe internet si din reviste de muzica din afara despre tot ce avea macar vaga legatura cu grunge-ul. Deci, se intelege, si despre punk. dar abea in 2003 a aparut cartea lui Ioan Big, numai si numai despre punk.

Cartea asta este jalnica. DAR merita rasfoita. Sa ma explic: Era Punk este impartita in partea scrisa de Big, cu biografii de trupe si propria sa explicatie introductiva si in partea de marturii adunate de la diversi mai autorizati in domeniu, critici muzicali si pasionati cunoscuti. prima parte este o escrocherie. Big plagiaza, traduce direct de pe siteul allmusic si nici macar nu isi bate capul sa schimbe formularile frazelor pe care le fura. Ma opresc la doua exemple, nu e cazul sa fac inventarul tuturor furturilor lui: Allmusic-ul scrie despre urmatoarea trupa, ca "Joy Division became the first band in the post-punk movement by later emphasizing not anger and energy but mood and expression", iar Ioan Big spune despre Joy Division ca au fost "prima trupa din miscarea Post-Punk ce a pus accentul pe stare si expresie in detrimentul furiei si energiei dezlantuite"; apoi, cand vine vorba despre Fugazi, asemanarea e si mai izbitoare - "If history is kind to Fugazi, their records won't be overshadowed by their reputation and methods of operation". "Daca istoria Rock-ului ar fi blanda cu FUGAZI, muzica lor nu ar trebui sa fie pusa in umbra de reputatia si de metodele lor de operare", spune, chipurile, Ioan Big.

Prima parte a cartii poate fi interesanta doar pentru cine are nevoie de o introducere in punk, fiind acoperite o gramada de trupe si stiluri ale punkului, inclusiv trupele de proto-punk de genul Television, MC5, Stooges sau New York Dolls. Partea de istorie a muzicii rock este de asemenea interesanta, si poate fi recomandata, nu de alta, dar probabil e furata din niste surse de incredere. Jalnic, dar util.

A doua parte contine acele marturii subiective despre care vorbeam. Ele sunt importante tocmai pentru ca sunt subiective, pentru ca iti arata ca de fapt punk-ul ca fenomen istoric poate fi inteles in diferite feluri si ca in Romania el a avut o forma de manifestare unica. In plus iti arata cum generatiile anterioare au privit sau au inteles punk-ul, o fereastra catre punk asa cum nu l-am vazut. Ca bonus sunt texte despre rock sub dictatura (celebrii Plastic People of the Universe), recomandari care acopera toate stilurile legate in vreun fel de punk si o scurta istorie a skinheazilor.

Pe scurt, Era Punk este o carte neserioasa scrisa de un hot, dar este valoroasa pentru ca nu prea avem multe scrieri de acest fel. N-as spune ca este indispensabila: poti sa nu o citesti, dar poate afli ceva interesant rasfoind-o (cum ar fi faptul ca ca poti identifica elemente ale punkului mergand inapoi in timp pana la Elvis, lucru cu care sunt de acord.

Nu merita sa dai bani pe cartea asta, dar o poti gasi la nou infiintata Biblioteca alternativa din Bucuresti. Ea a fost deschisa cu scopul de a furniza scrieri la care poate nu te-ai gandit pana acum sau pe care poate nu le gasesti in alte parti, pe subiecte uneori mai putin discutate: acolo gasesti carti despre feminism, despre anarhism, carti de sociologie, chiar si beletristica, fanzine adunate din tot felul de tari pe tot felul de subiecte (inclusiv muzica). Chiar daca nu esti in mod special interesat de unul din subiectele astea, tot te poti pierde usor printre materialele interesante adunate acolo. poti chiar sa imprumuti ceva de acolo sau sa completezi colectia, daca ai spirit de initiativa. In dreapta e linkul catre siteul lor. Da click.